Revoluția Franceză & Imperiul Napoleonia

Cheatsheet Content

Revoluția Franceză: De la Supus la Cetățean Cauze Principale Monarhia absolutistă: Regele deținea putere absolută, nelimitată, anacronică. Pierderea încrederii regalității. Lipsa modernizării sistemului politic. Abuzurile regelui Ludovic al XVI-lea. Criza economică: Datorii mari ale statului, foamete, inflație. Luxul curții de la Versailles, cheltuieli pentru războaie. Menținerea breslelor, vămilor interne, privilegii (Vechiul Regim). Criza socială (conflicte între cele 3 stări): Clerul, Nobilimea, Starea a III-a (restul populației). Biserica catolică percepută ca o povară. Starea I (Clerul): oratores (cei care se roagă), privilegii, nu plăteau impozite. Starea a II-a (Nobilimea): bellatores (cei care se luptă și au pământ), nu plăteau impozite, dețineau funcții, titluri ereditare. Starea a III-a (Burghezia, țărănimea, muncitorii): laboratores (cei care muncesc), plăteau impozite, nu aveau drepturi politice. Cuprindea aproximativ 97% din populație, de la bancheri la țărani săraci. Ideile iluministe: Libertate, egalitate, separarea puterilor în stat. Exemplul Revoluției Americane (1776). Etapele Revoluției (1789) 5 mai 1789: Convocarea Stărilor Generale de către Ludovic al XVI-lea. 17 iunie 1789: Reprezentanții Stării a III-a se declară Adunare Națională Constituantă, cerând reforme, o nouă Constituție și drepturi egale. 9 iulie 1789: Regele încearcă să închidă lucrările Adunării Constituante. Populația Parisului se opune, formând Garda Națională. 12 iulie 1789: Declanșarea acțiunilor revoluționare în Paris. 14 iulie 1789: Cucerirea Bastiliei (simbol al absolutismului monarhic). Revoluționarii organizați în Girondini, Iacobini, Republicani. 4 august 1789: Adunarea Constituantă votează desființarea privilegiilor feudale. Franța devine stat burghez, regimul feudal dispare. 26 august 1789: Adunarea Constituantă adoptă Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului Bazată pe principiul dreptului natural. Stabilește principii de organizare a societății democratice. Garanta indivizilor (conform ideilor iluministe) egalitate în drepturi, libertăți. Toți francezii devin cetățeni. Națiunea era recunoscută ca izvor al suveranității. Libertate, egalitate, fraternitate. Cuprindea principii de reorganizare a Franței: Puterea legislativă: Adunare unicamerală, independentă față de rege. Puterea executivă: rege, miniștri. Constituția de la 1791 Franța devine monarhie constituțională, organizată pe principiul separării puterilor în stat. Regele Ludovic al XVI-lea păstrează puterea executivă. Puterea legislativă revine Adunării, aleasă prin vot cenzitar. Perioada Republicii (1792-1795) 10 august 1792: Arestarea regelui Ludovic al XVI-lea. Instituirea Comunei din Paris. Regele este decapitat. Proclamarea Republicii. 20 septembrie 1792: Bătălia de la Valmy. Armata prusacă este înfrântă de armata franceză. Proclamarea Republicii Franceze. 1792: Rouget de Lisle compune La Marseillaise , imnul național al Franței. Franța condusă de Convenția Națională, dominată de: Girondini (1792-1793): Grapare politică ce considera că revoluția trebuie să se încheie, obiectivele fiind atinse. Iacobini (1793-1795): Susțineau continuarea revoluției până la înlăturarea completă a vechiului regim și transformarea societății franceze. Teroarea Iacobină Arestarea a 5000 de parizieni. Ghilotinarea a 1600 de francezi în provincie. Adoptarea Legii suspecților. Mobilizarea generală a 1 milion de soldați. Maximilien de Robespierre (liderul iacobinilor) este ghilotinat. Directoratul (1795-1799) 27 iulie 1794: Iacobinii sunt înlăturați de la putere. Convenția Națională adoptă o nouă Constituție. Puterea executivă este încredințată unui Directorat (consiliu de cinci persoane). Forma de guvernare: Regim republican, oligarhic (puterea aparține unei elite restrânse), evitarea dictaturii. Noua Constituție prevedea: Puterea legislativă: Consiliul celor 500 și Consiliul Bătrânilor (vot cenzitar). Puterea executivă: Directoratul (5 membri), conduceau statul, armata, administrația. Fără un conducător unic pentru a preveni dictatura. Ascensiunea lui Napoleon Context Directoratul asigura liniștea și prosperitatea burgheziei. Situația internă: Criza economică a generat mișcări sociale (Conjurația Egalilor condusă de Gracchus Babeuf). Acțiunile lui Babeuf și mișcările regaliste au fost înfrânte, oferind ofițerilor tineri, precum Napoleon Bonaparte (25 de ani), ocazia de a se remarca. Napoleon a fost numit în fruntea armatei franceze în Italia, obținând 12 victorii împotriva austriecilor. Campania din Orient (1798-1799) 1798: Napoleon ocupă Malta și Egipt (câștigă bătăliile de la piramide). Expediția africană a fost un succes, deși a pierdut flota (distrusă de amiralul Nelson la Abukir). Napoleon se întoarce la Paris, aflând de situația politică critică din Franța. 18 Brumar (9 noiembrie 1799): Napoleon preia puterea printr-o lovitură de stat, instituind Consulatul. Consulatul (1799) O dictatură personală a lui Napoleon, bazată pe forța armatei. 13 decembrie 1799: O nouă Constituție, menținând formal instituțiile democratice. Puterea legislativă: Consiliul de stat, Tribunatul, Corpul legislativ, Senatul. Puterea executivă: 3 consuli (Napoleon – Prim consul, cu puteri sporite). Principiul separării puterilor în stat este abandonat. Încoronarea lui Napoleon 1802: Napoleon este ales consul pe viață. 1804: Napoleon se încoronează Împărat al tuturor francezilor, la catedrala Notre Dame din Paris, de către Papa Pius al VII-lea. 26 mai 1804: Napoleon se încoronează Rege al Italiei, cu Coroana de Fier a Lombardiei, la Catedrala din Milano. Măsuri și Reforme Control polițienesc: Tribunale speciale pentru liniștea publică, reintroduce trimiterea la închisoare fără judecată. Nobilime nouă: Se formează o nouă nobilime, noi funcții publice/privilegiați. Reorganizarea armatei: Serviciu militar obligatoriu (tineri între 20-25 de ani). Marea Armată (1805-1806) număra 600.000 de oameni. Reforme în educație și cultură: Sistem de învățământ controlat de stat. Crearea liceelor (1802) și a școlilor secundare. Fondarea Universității Imperiale (1808) pentru a controla întregul sistem educațional. Războaiele Napoleoniene (1805-1815) 1805: Bătălia de la Trafalgar. Franța pierde bătălia navală în fața amiralului britanic Nelson. Anglia își păstrează supremația mărilor. 1805: Bătălia de la Austerlitz. Franța distruge armatele rusești și austriece. 1805: Pacea de la Pressburg. Austria pierde teritorii. 1807: Bătălia de la Eylau cu Rusia, care este înfrântă. 1807: Pacea de la Tilsit. Rusia devine aliată a Franței, Prusia pierde teritorii. Harta Europei este modificată, înființându-se Marele Ducat al Varșoviei și Confederația Rinului. Blocada Continentală: Interzicerea comerțului cu Marea Britanie pentru a o slăbi economic. Războaiele din Peninsula Iberică (1808-1812): Napoleon ocupă Portugalia, Spania, Statul Papal. Îl numește pe fratele său, Iosif Bonaparte, rege al Spaniei, și pe fratele său mai mic, Louis, rege al Olandei. Populația spaniolă se răscoală, sprijinită de Anglia. Război costisitor și cu pierderi mari pentru Franța. Campania din Rusia (1812): Rusia refuză să respecte blocada continentală. Napoleon invadează Rusia cu peste 600.000 de soldați. Catastrofă militară: armata este decimată de iarnă și lipsuri. Bătălia de la Borodino (7 septembrie): 44.000 morți/răniți/capturați ruși și 35.000 francezi. 1813: Bătălia Națiunilor de la Leipzig. Napoleon este înfrânt de a șasea coaliție (Austria, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Prusia, Rusia, Suedia și state germane). Napoleon este detronat și exilat pe insula Elba. 1815: Cele 100 de zile. Bătălia de la Waterloo. Napoleon este înfrânt definitiv și exilat pe insula Sf. Elena. Congresul de la Viena (1814-1815) Patronat de cancelarul austriac Metternich. Participanți: Austria, Rusia, Prusia, Anglia, Franța. Principii: Legitimitatea: Restabilirea dinastiilor detronate de Napoleon. Echilibrul puterilor: Nicio putere să nu devină prea puternică, prevenirea unui hegemon. Securitatea colectivă: Reorganizarea frontierelor pentru a menține pacea. Restaurația vechii ordini: Promovarea absolutismului, descurajarea mișcărilor naționale și liberale. Principalele decizii teritoriale: Franța revine la granițele din 1792. Regatul Olandei este creat prin unirea Provinciilor Unite cu Belgia. Confederația Germană ia locul Sfântului Imperiu Roman, sub influența Austriei. Prusia primește teritorii în Renania, Saxonia și Polonia. Rusia obține o mare parte din Polonia și Finlanda. Marea Britanie primește colonii strategice (Capul Bunei Speranțe, Malta). Italia rămâne fragmentată sub dominație austriacă (Lombardia, Veneția). Importanță și consecințe: A inaugurat perioada "Concertul Europei", un sistem diplomatic menit să mențină pacea. A blocat temporar răspândirea naționalismului și liberalismului. A menținut un echilibru relativ stabil până în 1848 și, în mod larg, până în 1914. Considerat un moment de apogeu al diplomației conservatoare europene. Restaurația Dinastia de Bourbon, Regele Ludovic al XVIII-lea. Toate realizările Revoluției franceze privind drepturile și libertățile cetățenești sunt anulate . Monarhul este singurul deținător al puterii de stat, apărat de o armată pentru a preveni mișcările revoluționare. În Imperiile cu etnii diverse apar mișcări revoluționare care promovau dreptul la eliberare și independență, Constituție, libertate. 1820-1830: Apar societăți secrete de revoluționari care redactează programe de eliberare. 1829: Grecia obține independența. 1830: Franța înlătură monarhia absolutistă a Bourbonilor și impune monarhia constituțională prin Ludovic Filip, duce de Orleans.